ce se vede,
în exilul gândului,
necunoscutul
crede cu îndârjire
în nemărginire.
Peste propria tăcere,
nu poate să treacă,
dar ea
îl traduce deja.
Cu privirea lui,
se hrănește noaptea.
Din toate părțile,
liniște asurzitoare;
bătaie surdă a inimii.
(Timișoara, 2O18, 13 noiembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu