Schimbând nuanțele precum cameleonul,
fiecare orizont își caută propriii zori.
Lăsând cerul curat de orice vină,
norii se destramă în cântul pitpalacului.
Descendentă dintr-un neam nobil,
grațioasa Regină a nopților,
în cupa petalelor cu design multicolor
își închide parfumul seducător.
În coridoarele întortocheate ale pământului-labirint,
se tolănesc conuri de umbră.
Ecou după ecou, cocoșii aprind lumânările zorilor;
din ghemul nopții, fitilul lor devine firul Ariadnei.
De pe plaiuri înverzite și dumbrăvi aprinse de izvoare,
de pe buza ierbii, alunecă roua.
În țârâitul viorilor, ademenite de eternul trubadur,
stelele coboară una câte una.
Clocotind sub surtcul rădăcinilor,
greierii relansează chemări cuceritoare;
trilul ciocârliei atârnă de parfumul florilor…
Din ferestrele de mătase,
visând mirajul pe tainele aripei,
în dansul luminii,
inima înaripată inițiază bucuria zborului.
Răstignită pe perine parfumate,
dezamăgirea lui Dedal –
omagiu adus viselor
care au îndrăznit dincolo de genele înrourate ale zorilor.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, O6 iulie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu