RONDELUL UNUI CUPTOR DE ALTĂDAT̛

Aerul tremurând ușor prin lentile de soare,

Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit,

Prin fereastra deschisă, aducându-mi răcoare,

Florile de câmp evgheniseau aerul navlosit.

Pe valuri de căldură, las vara să mă zboare

Spre câmpul încăpițat amirosind a fân cosit,

Aerul tremurând ușor prin lentile de soare,

Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit...

În căminul copilăriei, cum și-n calendare,

Toate păreau la locul lor, nimica prisosit;

Încet, îmi deschid ochii și totul mă doare...

Reflectări din trecut, pe loc, mi-au amintit

Aerul tremurând ușor prin lentile de soare.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, O3 iulie)