Suspin de vreme regretând urmele unei zile frumoase
cu irizări de-agat;
Briza abia trezită din somnul său diurn cravaşează
sirepe herghelii de valuri-n spumă;
Într-un port îndepărtat din hamacul orizontului,
mi-am ancorat gândul la crepusculul catifelat;
Amintirile mă ning acrobatic cu-aripi de pescăruşi albaștri
şi petale de lună.
În tonuri de crepuscul nautic, nechemate, imaginile
se strecoară fantomatic;
Fulgeră câmpia mării cu ecouri albastre ce
mă-ndeamnă, peste timp, la taifas,
Bântuindu-mi carnea cu-nrobitoare atingeri
pasionale,-n amurgul alocromatic;
Pagini cu poeme de-altădată se desfac nostalgic, se
aureolează şi prind glas;
La ora mareelor înalte, ascult mugetul mării şi,
trecutului meu, îl suprapun cinematic.
Lampa cu fluturi albaştri pâlpâie ritmic în siajul
cu tâmple de sare;
Pentru magnetul uriaş al mării, inima mea va rămâne
o bucăţică de fier;
Amprentele încrustate adânc în pelicula memoriei îi
sunt adăpost şi-alinare.
Pentru suflet, suava tortură a amintirilor este-o
desfătare-n amurg,
Pentru prezentul anost, este singura bucurie pe
care pot să i-o ofer
Din care, cu scânteieri firave, pentru coala albă
de hârtie, scurm gânduri care curg.
(Dorbeta-Turnu
Severin, 2O18, O8 iulie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu