luni, 9 iulie 2018

M-AM CHELTUIT MEREU, DAR NU REGRET NIMIC


M-am născut pe unul din picioarele de plai moldave
Când susurul izvoarelor deștepta geana dimineții,
Iar lacrimile înrourate de pe sepalele florilor suave
Oglindeau, în firida clipei, lumina misterului vieții.
Cu ochi mirați și pași șovăielnici, în holograma sorților,
De toate năzdrăvăniile copilăriei, am fost ademenit;
În scurta binecuvântare a bunicilor și-apoi a părinților,
Nefiresc de iute-au trecut anii și flăcău am devenit.
Mi-am susținut singur existența ca un atlant concrescut,
Continuu și neobosit, m-au preumblat pașii prin lume,
Vârtelnița vieții și furtunile sinelui, din plin, le-am cunoscut
Mai mult chiar decât ar putea un om obișnuit să-și asume.
Am fost și sunt exemplul viu al unor porniri multiple,
Dar nu pot să spun că totul a fost o reușită deplină;
Prin prăpăstiile contingenței, din prețioasele periple,
M-am împovărat și cu-o matrice de îndoieli arhiplină.
În luma asta-ntâmplătoare, în care am sălășluirea consemnată,
Pe lângă ,,a exista”, am mai și ,,viețuit” într-o lume damnată,
Dar n-am avut mai multe fețe tăinuite-n a mea față;
Cu unica ce mi-a fost hărăzită, am parcurs întreaga viață.
Retoric, mă-ntreb ce-ar mai putea conta ulterior
Din tot ce-am dăruit sau am primit drept suvenir
Atâta vreme cât, în micul meu univers interior,
Mă bucur când, în fiecare dimineață, pot să respir?!

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, O9 iulie)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu