EPIGRAME

(Re)Confirmarea relativității

În parc, un bătrânel către amici:

,,În viața asta, ce-o mai fi valabil!

Crescute, pensiile par mai mici,

Iar lunile s-au deșirat considerabil.

Deprofesionalizare

Brățară de aur era odată;

Azi, meseria are altă soartă:

A ajuns atât de demodată

Încât nici nu se mai poartă!

Unui scriitor lăudăros

O viață-a scris neobosit,

Dar n-a lăsat niciun ecou.

Probabil, când ne-a părăsit,

L-a luat cu sine în cavou.

Epitaf unui bețiv lăudăros

La birt, se lăuda cu strășnicie

De băutură nu se lasă doborât;

Dar, drumul înspre veșnicie,

Pe alte trei cărări, l-a coborât.

Omul se trage din maimuță

Cum omul a apucat

Pe un drum ultrasensibil,

S-ar putea, la un moment dat, 

S-o ia pe cel reversibil.

Unui poet ultramodernist

Pe tărâmul rafinat al poeziei,

Continuă filozofic escapada

Lăsânf frâ liber fanteziei

În vers mai alb decât zăpada.

Unui asfaltator agreat

El construiește-n înalt

Și ia banii cu toptanul,

Dar covorul de asfalt

E ma i subțire ca banul

Metamorfoză

Mai nou, România-i viespar:

Se guvernează după ureche,

Cam toate meseriile dispar,

Însă nu și cea mai veche.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, O5 iulie)