Deși rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceață,
Sunt cuprins de farmecul vieții, oricum ar fi,
Născându-mă câte puțin în fiecare dimineață,
Chiar dacă devin sclavul ei pentru încă o zi.
Când divina-mbrățișare de lumină-mi răsfață
Trupul predestinat veșniciei spre-a se jertfi,
Deși rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceață,
Sunt cuprins de farmecul vieții, oricum ar fi.
Luându-mi povara nopții de pe umerii nomazi,
Binecuvântarea dimineți-mi slujește de povață:
Cum să țin făgăduința soarelui în fiecare azi
Și cum să mă-ndrăgostesc mai abitir de viață,
Deși rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceață.
(Timișoara, 2O18, 19 iulie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu