RONDELUL STĂRII DE VEGHE

                                  Motto:

,,Iubirea mamei este lampa de veghe a casei.”

Pam BROWN

Pentru MAMA, nu există depărtările,

EA presimte cu instinctu-i scrutător,

Sufletul EI strânge toate-ngrijorările

Până-și vede-n preajmă propriul odor.

Când ne despreunează-mprejurările,

MAMA este cel dintâi și ultimul dor.

Pentru MAMA, nu există depărtările;

EA presimte cu instinctu-i scrutător.

Orinde-am fi, ne-mpărtășește stările:

Ne trăiește bucuria-mplinirilor a priór,

Prin telefon, ne subțiază lăcrimările,

Mâhnirile și suferințele noastre o dor...

Pentru MAMA, nu există depărtările.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 31 iulie)

RONDELUL ROȚII

Când roata gândurilor se-nvârtea-n rutină,

S-a povârnit uimirea peste-o-ntreagă gloată

Dintr-o scăfârlie intuitivă respirând lumină

Din cele mai expuse prototipuri de roată:

Scrutând întâia oară soarele ori luna plină

Sau poate orizontul pe-ntinderea lui toată,

Când roata gândurilor se-nvârtea-n rutină,

S-a povârnit uimirea peste-o-ntreagă gloată.

Pe munți, pe ape, prin aer, pe orice dolină

Cea mai mare realizare născocită vreodată,

Ce-n învârtirea ei necontenită ne domină,

A inventat-o cineva sau ne-a fost d(on)ată

Când roata gândurilor se-nvârtea-n rutină?

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 25 iulie)

ONDINĂ

Efemer e-al vieții val

Ce ne scurge spre aval

Izbiți puternic de mal

Sau de colții de narval

Din prival în alt prival

Alunecând pe prăval

Până-n zarea de opal 

Ademeniți de chimval

Spre sezonul estival 

Pentr-un boț de cașcaval

Și un loc la carnaval.

Viața este ca o arcă

Atât de efemeră parcă

E făcută dintr-o jarcă;

Abia apucă de te-mbarcă,

Cu de toate te încearcă,

Te trece, nu te remarcă,

Stors de vlagă, te debarcă,

În cele din urmă, marcă

Și, de umbră, te descarcă,

În primordiu, să te-ntoarcă.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 24 iulie)

RONDELUL DIMINEȚII

Deși rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceață,

Sunt cuprins de farmecul vieții, oricum ar fi,

Născându-mă câte puțin în fiecare dimineață,

Chiar dacă devin sclavul ei pentru încă o zi.

Când divina-mbrățișare de lumină-mi răsfață

Trupul predestinat veșniciei spre-a se jertfi,

Deși rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceață,

Sunt cuprins de farmecul vieții, oricum ar fi.

Luându-mi povara nopții de pe umerii nomazi,

Binecuvântarea dimineți-mi slujește de povață:

Cum să țin făgăduința soarelui în fiecare azi

Și cum să mă-ndrăgostesc mai abitir de viață,

Deși rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceață.

(Timișoara, 2O18, 19 iulie)

Rondelul beznei sclipitoare

Spre spații de culori necercetate,

În nopți vitregite de lună și stele,

Orbescăiesc cuvinte străfulgerate

De lampadele gândurilor mele.

În regim nocturn de spiritualitate,

Mărșăluiesc în ritm de ritornele

Spre spații de culori necercetate,

În nopți vitregite de lună și stele.

Nopțile, precum pădurile defrișate,

Neputând să tăinuiască patimi grele

Și nici s-ascundă gândurile toate,

Străvăd dincolo de mine și de ele

Spre spații de culori necercetate.

(Timișoara, 2O18, 18 iulie)

PORTO FRANCO

În alidada timpului,

azimuturile mi-au întins velele sfârtecând dăruirea.

Din trunchiuri de ape,

înfloreau ramuri fluide.

Am strâns în brațe marea

cum femeile care știu s-aducă alinare.

Copleșind liniștea cu lumina bătând între două carturi,

farul de-aterizare părea o epavă de-argint.

Amurgul aștepta prilejul să-nece orizontul dragat de pescăruși.

Sub briza toamnei, cu trena încă verde,

am revenit în portul cu povești neterminate.

Corabia a rămas înfiptă-n reciful din mine.

La refluxul de voaluri arzânde,

cu un suspin prelung și-adânc pătimaș,

marea-și întoarce privirea spre țărmul renăscut.

Sângele bate aprig în tâmple.

În scoica sufletului,

se zămislesc perle de destin

luând din aer gustul sării.

Libere de orice taxe de cheiaj,

în portul de dincolo de mare,

îmi descarc croznia de-amintiri:

unele melancolice și tăcute,

altele mai zgomotoase și plăcute,

cele mai multe nesperate,

dar... toate-n carne ancorate.

(Timișoara, 2O18, 2O iulie)

VEȘNICĂ-I DOAR SCHIMBAREA*

Suntem corăbii ispitite pe valurile vieții furioase,

Răsfățate cu dragoste de larg și cu-nsingurare,

Ale căror aripi învergate se prăbușesc fastidioase

Atunci când destinul dă comanda de-acostare.

Suntem granule de siliciu pe nisipuri mișcătoare,

Ce zâmbesc, în toiul nopții, când  le-atinge luna;

Într-o clipă-și arată molcomirea lor strălucitoare

Și-apoi dispar în bezna veșniciei pentru totdeauna.

Suntem doar fragile trestii gânditoare, vibrând

Într-un spațiu convențional, sub fiecare boare;

Nicio umbră sau frunză din trupul lor plăpând,

Cu celelalte surate, nu obiectivează asemănare.

Când stelele crugului nu vor mai scăpăra

În ochii cu care-aprindeam cândva universul,

Cu multă greutate, mai putea-vom apăra,

În această existență, mândria și interesul.

Când năzuințele nu mai au aripi și cer pentru zbor,

Rămâne-va sufletul din noi să-și descheie cămașa

Cu mâna altui adevăr absolut, constelat și izbăvitor

Pe care îngerii-l vor stimula din interior cu cravașa.

Fremătăm înspăimântați printre bucurii și dureri,

Căutând motive să ne prejmuim cu dorințe cărarea;

Pentru nimeni, mâine nu mai poate fi ce-a fost ieri,

Omniprezentă și veșnică, fiind doar schimbarea.

* Titlul poeziei este inspirat din poezia lui P. B. Shelley ,,Mutability”, tradusă în spiritul, nu în litera, poetului prin ,,E veșnică pe lume doar schimbarea”

(Timișoara, 2O17, 19 iulie)

NECUVINTE

Ea a (a)bătut spre mine briza a-ntrebare;

Tresărind, eu i-am răspuns a acceptare.

Ea a întins spre mine talazul ca un braț;

Eu am întins spre ea brațul ca un țărm.

Ea m-a-mbiat la gânduri nesperate

și m-a-ncercat cu descurajare

și nenumărate clipe solitare;

Eu am înfruntat-o cu tenacitate și

m-am ales cu o fărâmă de speranță

ca o măsură preventivă.

Ea m-a sedus cu libertatea fără de sfârșit

a temnițelor albastre;

Eu îi sunt dator cu o lacrimă de-nțelepciune.

Eu am devenit valul zbuciumat între malurile sale;

Paradoxal, ea, liniștea dintre malurile mele.

Eu am trecut prin ea;

Ea a trecut prin mine.

Eu simțeam cum urcă sângele meu precum fluxul;

Ea, cum mi se scurge sufletul cum refluxul.

Eu, proră de corabie

care-și face rondul de viață

în unduirea vesperalelor hore tălăzuite;

Ea, deschizătoare de orizonturi

la-ndemnul selenarelor chemări.

Sub răsfrângerea de-oglindă,

ea a rămas o lume de-nceput,

rece și atotcuprinzătoare;

Eu, cu inima înflăcărată,

veșnic îndrăgostit.

Înfiorând țărmul,

ea este același sărut funciar de creație divină;

Uitând de suferințele toate,

eu rămân țărmul

care-i dorește sărutul generator de lumină.

Poarta țărmului a rămas deschisă;

Prin ea, prezentul

– în care mai reverberează ecoul primului val –

se-afundă-n trecut.

În amurgul de nacru,

reperând hublouri crepusculare,

amintirile sortează nisipul clepsidrei

pătrunse de timpul scurs în talazuri.

(Timișoara, 2O18, 18 iulie)

Gânduri trecute prin vama oglinzii

Într-o urnă albastră,

vântul deschide o fereastră;

în hărmălaia dintre două tăceri,

drumul e mai scurt cu fiecare ieri.

Privind în pătratul ca apele reci,

unii zic că nu există distanță;

doar un abis

pe care speranța îl umple

când acele timpului se înnoadă

și modelează oboseala disperării

pe tencuiala trupului,

vântul solar aprinde noaptea de aurore,

iar corul rotitor de albatroși

naufragiază în ambiguitatea timpului.

Înșelat de amăgiri și ambiții,

respirând cu toate ideile

în labirintul imaginarului,

când liniștea însângerează nopțile,

cineva halucinează despre ghimia vieții.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 13 iulie)

VOIEVODUL DE PIATRĂ

Nașterea lui a suprimat metafizica.
I-a dezarmat și i-a biruit pe zei:
în jarul focului luminând albastru,
și-a devansat destinul și i-a devenit stăpân;
n-a mai fost interesat să-și trăiască viața
ca un condamnat în cătușele timpului.

Vulturul lui Zeus n-a reușit să-i smulgă ficatul.
Asemenea lui Prometeu,
s-a răfuit cu moartea propriei morți;
în urma armistițiului planetar,
a căpătat dreptul la nemurire.

Captiv continuu în trecutul viitor,
cu ochii larg deschiși peste țara dacilor,
de pe soclul său de piatră carpatină,
Sfinxul, înțepenit în taina lui divină,
cu stăruința înnobilată în cutele adâncite de pe frunte,
rămâne ursul de piatră românesc
în chip de voievod înferecat în vârful de munte.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 13 iulie)

PURTĂTORUL DE CUVÂNT

În regatul de lumini și umbre al universului,
noaptea este un trup viu.
Afrodiziacul globular a aselenizat.
Ca un sân de fecioară în straie brodate,
țesute-n vraja serii,
se oferă privirii în toată splendoarea.
Prin foșnetul de ramuri,
spintecat de umbra liliecilor poleiți,
acoperă pământul ca un stat de brumă.
Pus pe pilotul automat al multimilenarei obișnuințe,
Carul Mare aleargă nestingherit
fluturându-și coviltirul de stele.
Dincolo de tocatul luminii,
frica mușcă pe neașteptate;
cruciada ei poate opri timpul în loc.
În pijamalele nopții,
toate lucrurile sunt prinse între hanger și pavăză;
multe dintre ele s-ar dori ființe.
Libertatea zborului se cuibărește-n coliviile pădurii.
Gândurile încep să se strige căutându-se.
În regimul nocturn al spiritului,
cu senzația că poate înfrunta universul,
foamea de aripi ține loc de disperare;
autoconfesiunile primejduiesc statutul galaxiei.
Din alți ochi, îndrăgostiții aprind cel mai sfânt dintre altare...
Uneori, nimic din trăirile anterioare nu mai contează.
Cu pasărea înțelepciunii pe post de povățuitor,
,,luna este purtătorul de cuvânt al nopții*”;
s-a stabilit la congresul intergalactic al umbrelor.
Sunt întru totul pentru viața de noapte;
pot trece pe curat... nopțile albe.
Idila dintre zori și ardoarea selenară
obligă viața să meargă înainte;
indiferent ce va duce viitorul.

* Costel Zăgan, definiție aforistică, Inventeme, 2008

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 12 iulie)

PARADIGME SAU CORESPONDENȚE INFERENȚIALE DESPRE POLITICĂ ȘI POLITICIENI

Motto:

,,Cred că politica este un lucru prea serios pentru a putea fi lăsată pe mâna politicienilor.”

Charles de Gaulle

1. Politicianul cerșește votul cu umilință, apoi vă provoacă căință.

2. Politicianul îmbogățit și... de lege neîncolțit este travestitul hoț cinstit.

3. Unii politicieni provin din familii sărace; aproape, fără excepție, copiii lor, din familii bogate.

4. În politică, principiile sunt himere; interesele sunt la putere.

5. De cele mai multe ori, ceea ce un politician propune, este pură ficțiune; când este contrazis, nu e deloc contrariat, dar, când alții cred ceea ce spune, este de-a dreptul stupefiat.

6. Cine spune că politicienii nu sunt vizionari? Ei propun să construiască un pod anticipând că pe sub el va trece un râu.

7. De orice, pot fi acuzați politicienii, nu și de inconsecvență. Atât la începutul, cât și la sfârșitul mandatului, practică același exercițiu al filozofiei morale: dau vina pe administrația anterioară/greaua moștenire și pe consecințele ei.

8. Politica palavragiului și a escrocului este să facă politică, în timp ce a omului cinstit este să nu facă politică.

9. Parlamentul României: prea mulți parlamentari și prea puțini români.

10. Politica este apanajul celor care vând cele mai ,,inteligente” iluzii la loteria votului.

11. Moralitatea determină politica sau politica determină moralitatea?

12. V-ați întrebat vreodată de ce majoritatea femeilor din politică sunt blonde (din punct de vedere politic, ele sunt nevinovate) și de ce s-au golit spitalele de psihiatrie după ̛89?

13. Mitomanii mint de-ngheață apele, politicienii mint de-ngheață puterea de cumpărare a cetățenilor pe care-i reprezintă.

14. Consecința politicii este potopul.

15. Politica și sărăcia merg mână în mână. Politicienii bogați provin din rândul poporului sărac.

16. Mandatele sunt prea scurte!!! În timpul lor, politicienii se preocupă să-și dea lor și nu mai au timp să se gândească la popor.

17. În timp ce poporul o duce greu, poiticianul devine greu.

18. Lupta cu boala sărăciei se lasă cu vărsare de sânge; lupta politică se lasă cu vărsare de promisiuni.

19. Cine să mai creadă că justiția corect lucrează, când, pe zi ce trece, tot mai mult, se politizează?!

20. Politicianul face tot posibilul pentru ceea ce-i este necesar: amanetează viitorul tău pentru viitorul lui.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 11 iulie)