RONDELUL TOAMNEI RESEMNATE

Toamnă resemnată, altădată... eden de poveste,

Ceru-ți plumburiu sfâșiat de gălăgioase ciocuri

Stă gata să cadă-n zdrențe peste brumate creste

Când cerbii înfierbântați încep să bată din tocuri.

Cu destinu-nscris în genetica perenității celeste,

Raiu-ți de frunze-i cuibărit pe țarină și-n scocuri,

Toamnă resemnată, altădată... eden de poveste,

Sub ceru-ți plumburiu sfâșiat de gălăgioase ciocuri.

Soarele-și transformă-n tăciuni satanicele-i focuri;

Ca un stindard de luptă, vine-amurgul să-l ateste,

Nourii-și poartă plumbii-n valuri fără echivocuri...

În matca vremii, urmele lor miros a zăpezi agreste.

Toamnă resemnată, altădată... eden de poveste...

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 2O noiembrie)