La o lungime de lanțul gândurilor,
câinele toamnelor târzii
își plimba stăpânul
pe cadranul solar al vieții.
Acum, și le ia singur de mână
și le plimbă prin propria-i conștiință.
Pe granița nemarcată,
să se întâlnească cu el însuși
a devenit ucigător de reconfortant:
noaptea-l așteaptă ca o veche prietenă,
pentru toate tristețile lui,
oferindu-i umărul catifelat.
Pentru a-i acoperi toate neîmplinirile,
fiecare zi a devenit mult prea scurtă
– are această problemă, o fixație unghiulară.
Cu fruntea lipită de geam,
de câteva toamne, o plimbă spre aprobare.
Tristă trigonometrie a destinului!
Orice umbră este trasă de o dâră de lumină!
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 14 noiembrie)
Pictură de Crenguța MACARIE, Gânditorul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu