Când soarele tăinuiește depărtările
Și frumoasa lună se oglindește-n lac,
Sălciile împletesc în cosițe dorurile
Amurgului curgând spre tihnitul iatac.
Lebede ce nu și-au repetat plecările
În hamacul stufului opac, se complac
Când soarele tăinuiește depărtările
Și frumoasa lună se oglindește-n lac.
La capătul zilei, lacul adună cărările
Sufletelor însetate spre-al nopții bivuac,
Zefirul lor înfioară oglinda cu nările,
Umbrele de-argint în cercuri se desfac.
Când soarele tăinuiește depărtările...
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 26
noiembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu