În vatra frământărilor interioare,
Când lacrimile sufletului se aprind,
Dorul întreține trăirile anterioare
Cum râul întreține propriul grind.
Doru-i acea catedrală de frustrare,
Pe care încinse-amintiri o cuprind,
În vatra frământărilor interioare,
Când lacrimile sufletului se aprind.
În căutări de
negăsire, dorul doare,
Fulgerând, sfidează timpul puhoind...
Și la-ndemnul vechilor trăiri, tresare,
Reprezentări nostalgice reînnoind.
În vatra frământărilor interioare,
Când lacrimile sufletului se aprind.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 18 noiembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu