RONDELUL LUI BRUMAR

Pogorâtă, bolta cerească-i rece și întunecată,

Desculț și morocănos, vântul reneagă frunzare;

Străzilor muiate, cu umbra tot mai destrămată,

Li se meditează destinu-n adieri crepusculare.

Printr-o spărtură de nori, semiluna spintecată

Sângerează creste de valuri înspumate pe zare;

Pogorâtă, bolta cerească-i rece și întunecată,

Desculț și morocănos, vântul reneagă frunzare.

Peste creștet de dumbravă, o dantelă fermecată

Debordează din ciutura cerului îndestulătoare;

În fața timpului, natura pare-ngenuncheată,

Iar seraficele cizanteme-s tot mai gânditoare.

Pogorâtă, bolta cerească-i rece și întunecată,

Desculț și morocănos, vântul reneagă frunzare.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, O3 noiembrie)