Când eram copil,
îmi luam inima în ochi,
mă strecuram tip-til
pe geana dimineţii
şi,
în ritmul bătăilor de priviri,
cu nările înfiorate,
adulmecam adierea zorilor
din verdele crângului
şi parfumul multicolor al câmpului
strecurat prin sita măiastră
a curcubeelor de rouă.
Pe mine,
m-au crescut,
cu vigoare de lapte matern,
armonia din freamătul crângului,
simfonia de culori a câmpului
şi susurul cristalin al lacrimilor
născute din dor de lumină.
Am învăţat să iubesc
de la frunză şi floare
cu dor cristalin de izvoare.
Toată viaţa,
am adunat,
cu ochii inimii şi degetele ochilor,
în privirea sângelui,
şi păduri şi vânt
şi mare şi furtuni
şi le-am adăpostit
în cavernele sufletului dăruit.
Sper să fi folosit la ceva
lecţia de viaţă din copilăria mea!
Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"
Drobeta-Turnu Severin, 2O15, 12 septembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu