E toamnă liniştită, fără vânt.
Pe ţărm, nisipu-i încă galben sidefat;
Iar gândul meu, purtat de-avânt,
De la lumina lunii, s-a înfierbântat.
Seară dominantă peste-albastre oştiri.
Ale lunii aripi argintii fâlfâie tăcut.
Inima înviorată de plăcute amintiri,
Gânditoare se-ntoarce într-un viu trecut.
Ochii cad pe gânduri, fără cuvinte,
Sufletul, prin gânduri, mi-l descos;
Iar trecutu-mi defilează prin minte –
Alt ecran nu mi-ar fi de folos.
Privesc resemnat peste valuri frământate
Însoţind pescăruşii în avântul lor cu rost.
Sunt înţesat de amintiri nu prea îndepărtate,
Dar nu regret niciuna din multe câte-au fost.
Sunt iarăşi pe tărâmul meu drag,
La care, cu bucurie, oricând, revin.
Stau îngândurat ca un copil pribeag,
Din dor, reîntors la vechiul său cămin.
Din volumul ,,MARE ŞI DESTIN"
Drobeta-Turnu Severin, 2O15, 13 septembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu