Gândul meu plutește pe talazuri ca un plaur,
Purtat pe vâslele vântului, într-un colț de vis,
Și împletește cu andrele albastre o cunună de aur
Din razele soarelui împodobite cu mărgele de iris.
Dorul meu fierbinte mocnește în ascuns
Cu patima vulcanului de pe fundul mării,
Înflăcărat în dorința sa, greu de pătruns,
De-a deveni un țărm visat în largul zării.
Din pulsul memoriei și înțelepciunea amurgului
Îmi mângâi sarea de pe tâmplele radiind de iubire;
De-aș putea rătăci o clipă din firescul destinului,
Aș naufragia o parte din mine în tăcuta nemurire.
Înot și scurm prin valuri înspumate de cuvinte
În care-am pus cu drag toate gândurile mele;
Îl rog pe Domnul să mă mai țină-n minte
Până-mi va-ncuiba sufletul în roiul de stele.
Închid cu resemnare ochii și continuu să plutesc
Pe valurile tale, când îngăduitoare, când învolburate,
Ca doi adolescenți ce,-n taina sfântă, se iubesc
De când se știu și pentru o eternitate.
Din volumul ,,MARE ȘI DESTIN”
Drobeta-Turnu Severin, 2O15, O1 septembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu