Întâlnirea se reînnoieşte cu fiecare despărţire

Privind din depărtare, peste timp, în Constanţa,
Mă cheamă murmurul talazului în largul zării;
Din încercate doruri, parcă-anulând distanţa,
Gândul mă duce-n tainic zbor la malul mării.

Simţeam că e nedreaptă şi chiar infamă suferinţa
Suspinului din piept, pentru a o putea găzdui;
Cu nerăbdări şi aşteptări, mi-am încărcat silinţa
Ca fericita reîntâlnire, s-o pot rapid înfăptui.

Îmi vin în minte profeţiile unui încercat marinar,
Ca o promisiune eternă pentru a sufletului împlinire:
Dorul şi iubirea nu vor cunoaşte niciodată hotar,
Iar întâlnirea se reînnoieşte cu fiecare despărţire.

Se-ntrezăreşte-o geană subţire de-azur întunecat
Împunsă de-o stea mică cu un contur vibrat;
Nările mi se-nfioară de cel ma blând parfum;
Vântul încărcat de pescăruşi porneşte-uşor la drum.

De pe malul favorit, îmi fac cunoscut semnul,
Iar cerul, în mare, aripa norilor îşi înmoaie.
În astă seară, sufletul meu şi-a luat îndemnul
Şi vrea să cânte-n ritmul stropilor de ploaie.

Din volumul ,,MARE ŞI DESTIN"
Constanţa, 2O15, O7 septembrie