„Cine eşti? ”
Mă întreabă marea, mereu,
cu fiecare sărut predestinat de val
pe bobul sidefat de scoică,
aruncat cu dragoste, din dor, pe mal,
şi-apoi depus de-a soartei doică
în clepsidra sufletului meu.
O furtună se propagă din afund;
Mi-e greu, îndată, să-i răspund.
M-a privit timp de-o infinită secundă,
apoi, mi-a sugerat totul desluşit
printr-un răspuns de tăcere profundă
în care timpul s-a
prăbuşit,
clarificându-mi imediat,
c-un gest tăcut, profund şi-alunecat,
într-un târziu,
ce-ar trebui să îmi doresc să fiu:
„Bogăţie există oriunde;
Frumuseţe există-n orice;
Câte puţin să devii
din tot ce-ţi place să fii,
cu toată fiinţa,
cu inima şi cu mintea,
cu ochiul şi cu sângele,
cu zâmbetul şi cu şoapta,
cu gândul şi cu fapta,
în fiecare loc,
în fiecare joc,
neîntrerupt ... ”
Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"
Drobeta-Turnu
Severin, 2O15, 12 septembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu