LA CEAS DE TOAMNĂ

La ceas de toamnă, liniștit, îmi așez pe malul mării,
Sufletul ce-n taină își oftează resemnat tăcerile vii
Pe care le culege din zările albastre ale depărtării-
Tezaur de gânduri, amintiri și nesperate bucurii.

Gândul mă poartă spre vremuri de demult ...
Când valul mării în poarta sufletului meu bate,
Eu mă destram în gânduri policrome și ascult
Simfonia toamnelor noastre îndepărtate.

Toamna nu este pentru mine un veritabil anotimp,
Este un sentiment ce măsoară a timpului durată;
Iar căderea soarelui și a frunzelor ruginii peste timp
Dă clipelor mele de toamnă o solemnitate îngândurată.

La fereastra sufletului meu larg deschisă,
Toamna aceasta este a doua primăvară,
Când fiecare frunză este o floare promisă
Undei mării, etern, cu viața mea solidară.

Când sub călcâiul toamnei apăsător,
Nisipul e copleșit și suspină adânc,
Iar valurile tale, din patimi de dor,
Spre mal, se-avântă și se strâng,

Vreau ca toamna aceasta să fie a noastră
Iubita mea Mare Neagră, dar albastră.

Din volumul ,,MARE ȘI DESTIN”
Drobeta-Turnu Severin, 2O15, O2 septembrie