Chipul își schimbă ades mina
De suferință sau de fericire;
De n-ar fi să-i scalde lacrima
Ochii n-ar căpăta strălucire.
Prevestit de tristețe sau bucurie,
Are surâs numai cel ce suspină;
Despre sufletul lui, stă mărturie
Modul cum privirea-i se-nclină.
Nu te-nalți în glorie până nu cazi
Cum lumina întunericul supune;
Revino-ți ori de câte ori recazi
Cum soarele răsare după ce apune.
(Timișoara, 2O18, 3O august)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu