Niciodată singur.
În sanctuarul neliniștii,
în care se întretaie
și drumurile,
și clipele,
și vibrațiile luminii...
cuvintele stau aliniate lângă gând.
Cum vântul nomad,
alerg în urmărirea propriului eu.
Uimirea de sine mă îngăduie.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, O9 august)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu