Ochiul de argint al nopții
visând în limpezimea apei;
nicio undă nu-i tremură
oglinda verde-străvezie.
Stele adormite în adâncuri;
drumul până la iatacul lor pare o veșnicie.
Deodată,
cocoșii dau în clocot zorii.
În fracul lor de alb virgin,
două lebede animă ringul iubirii.
O fascinantă horă de forme și culori
amenință timpul.
Stelele curg în clepsidra luminii.
Îndepărtez din mine tot ce-i lumesc.
Simt în pulpe armăsarul copilăriei
galopând prin sânge cu răsuflarea fierbinte.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, O9 august)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu