pe platoul vântos,
vremurile au încropit lespezi de cuibar.
Pronia cerească a pus în ele sămânță de lumină;
din ugerul imponderabil al soarelui,
umple șiștarul vieții cu lapte.
Timpul refuză să inhabiteze anatomia capodoperei;
cu ochiul tiranic, privește într-o singură direcție.
N-apuci să te bucuri de un strop de hodină;
cu canini de sare,
egoismul nisipului te defrișează de clipe.
Întoarsă de bumerangul vântului,
dovada din urmă rămâne... cenușa.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 12 august)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu