Gestionar de vise, rebel al condiţiei umane,
Peregrin solitar pe-orbite necolindate încă,
Are cel mai frumos rost ce poate să emane
Din doru-i nemărginit şi ispita-i adâncă.
Cu-aripi de cuvinte spre crugul sideral,
Înalţă perle de gând în zboruri asumate,
Le transcende-n sacrificiul atemporal,
După o existenţă de tăceri nestemate.
Învinovăţit de iubiri perpetuum mobile,
Numai poetul scrie cu fascicule de lună
Prefirate-n clepsidra cu metafore nobile
Pe care le nemureşte-nainte s-apună.
(Timișoara, 2O18, O4 august)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu