Ascunzând foșnetul timpului,
mecanismul de orologiu,
amorsându-se pe sine,
decantează o ceremonie.
Sfidând granița întunericului
cu o cireadă de umbre,
tangentă la vidul orizontului,
lumina se târăște molatic
cu mișuneala firii.
Vibrează eonii scânteietori
ispitind o armadă de maci
s-agreseze holdele din jur.
Poemul se scrie singur
scăpărând sub litere
un spațiu nepipăibil
populat cu tâlcuri.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 13 august)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu