Proiectată deasupra tăcerii,
cu intenții clare de ecouri,
limba pietrei
este esența gândului cosmic;
are logica sa internă.
Aproape imposibilă pentru omeni,
se învață prin suferință:
când încerci s-o asculți,
pare că nu există;
când începi s-o auzi,
toate stelele ciulesc urechile
peste muchii de raze.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, O1 septembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu