SPERANȚĂ

Din năzuința fiecărui zmeu înălțat,

împărtășind același cer,

simt cum se zburătăcesc în mine aripi.

Îmbătat de credință adâncă,

gândul le avântă spre orizonturi

neatinse de rostul timpului.

Inima desculță bate cu sânge de cer.

Zâmbetul ei desenează zborul nenăscut.

În colțul genelor, apune luna,

dar...

aripa există,

suverană,

deasupra pașilor,

înlăuntrul albatrosului din mine.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 24 august)