Doar o scânteie, pe lume,-o aduce,
Statutul de energie pură,-și asumă,
Fecundată de vânt, se reproduce,
Iar măreția apei sensu-i subsumă.
Jocul de umbre pe care-l produce
Tot mai multe-nțelesuri însumă;
Doar o scânteie, pe lume,-o aduce,
Statutul de energie pură,-și asumă,
Cu trupu-i fierbinte, totul sugrumă,
Doar în cenușă, eternitatea seduce;
Cu cât înflăcărarea-i se consumă
Se-apropie tot mai mult de cruce,
Ca o scânteie, se stinge, se duce...
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 3O ianuarie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu