RONDELUL CASEI PĂRINTEȘTI

În Șesuri, pe limanul Tazlăului Sărat,
Mai dăinuie timpului casa părintească;
Vântul nostalgiei, cu duioșie, presărat,
Iute, mă-ntoarnă, de ea să-mi amintească,

Peste bariere de timp, cu pasul scăpărat,
Unde copilăria avea să-mi înflorească,
În Șesuri, pe limanul Tazlăului Sărat,
Mai dăinuie timpului casa părintească.

Chiar dincolo de viața pământească,
Dorul meu se va-nfrupta înflăcărat
Cu-această hrană dulce sufletească
De care nu voi fi niciodată dezbărat,

În Șesuri, pe malul Tazlăului Sărat.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 1O ianuarie)

(Pictura ,,Casă veche” de Gheorghe Petrașcu)