Orice gând, sau relaţie, sau vis, sau experienţă,
Însăşi viaţa, în ansamblul ei sau pe zilnice porţii,
E-o călătorie iniţiatică în drumul spre sapienţă
Care se măsoară-n acumulări, amintiri şi emoţii.
De cele mai multe ori, dificilă şi incredibil de crudă,
Plină de zboruri riscante, cu-ameninţări, împovărată,
Cu obstacole-ascunse, aparent, să ne facă-n ciudă,
Cu destinaţii necunoscute şi finalitate neanticipată.
Fragili emoţional, în iremediabila noastră credulitate,
Greşim imaginându-ne c-avem asupra ei controlul;
Jucăm rolul călătorului cu condamnabilă superficialitate
Ca şi cum ne-ar aparţine în totalitate și pentru totdeauna rolul.
Presărată cu multă suferință și prigoană,
Întreaga noastră călătorie are un divin temei
Având ca punct de plecare propria persoană,
Iar, ca destinaţie, o variantă îmbunătăţită a ei.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 22 ianuarie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu