Sufletu′-i o pacoste!!!
De n-ar fi a sa robire,
N-ar mai fi nici dragoste,
N-ar putea fi nici iubire.
În tumultul inimii fecund,
De lumini și umbre, fenestrat,
Dragostea-i patos profund,
Iubirea-i dragoste la pătrat.
În amândouă, trebuie să crezi –
Acesta-i al vieții camuflet;
Nicicând, n-ai cum să le vezi,
Dar le simți aninate de suflet.
Când neașteptate, când rebele
Sau poate toate astea la un loc,
Fiindcă niciuna dintre ele
Nu pare s-aibă reguli de joc.
Sublime clipe de bucurie
Dragostea ne dăruiește;
Iubirea când doar adie,
Deja, sufletu′-l pârjolește.
Speranța mai dăinuie pe redută
Când dragostea te inculpă,
Dar, dintr-o iubire pierdută,
Verdictu′-i clar: omor din culpă!
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, O6 ianuarie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu