Chiar modelată cu dalta de vânt
Sau cu stăruința picăturii de apă,
Tăcuta piatră ni-i leagăn și mormânt
În care toată lumea poate să-ncapă.
Canonită să stea de veghe pe pământ
Și veșniciei să-i țină drumul la capă,
Chiar modelată cu dalta de vânt
Sau cu stăruința picăturii de apă.
Când aripile uitării se desfac-în-avânt,
Izvorul amintirilor, din piatră, s-adapă;
Păstrează tăcerea de dincolo de cuvânt
Și nu-și-nchide niciodatꞌ a sa pleoapă,
Chiar modelată cu dalta de vânt...
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, 28 ianuarie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu