Viaţa vieţii-i hărăzită

Asumându-şi responsabilităţi radicale,

Fiecare bătaie de inimă e-o poartă vie

Prin care se strecoară viaţa spre veşnicie

Încifrându-şi clipa pe-a timpului cale.

Între dorinţe şi patimi, îmi exersez sufletul

În timp ce viaţa broderia şi-o destramă;

Nu mă grăbesc să-i plătesc cuvenita vamă

Şi  nu voi încerca să-i aflu vreodată secretul.

Conştient că totu′-n viaţă se transferă,

Vreau să mă ţin departe de ce-i nepriitor,

Să-mi trăiesc trecutul prezentului viitor

Şi să iau ce-i bun din tot ce mi se-oferă.

În numele a ceea ce dă vieţii împlinire,

Încerc s-armonizez destinul cu realitatea;

Sunt bucuros să-i întreţin eternitatea,

Legându-mă de ea prin nevăzute fire.

(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 27 februarie)