Perplexitate

 

De la casa de modă a unui „dumnezeu”,

Aflată pe la paralela patruzeci şi cinci,

Omul de la ţară a aflat dintr-un expozeu

Că nu mai este la modă ţinuta cu opinci!

Învăţătorul, agronomul şi chiar un bişniţar,

La pastoralele cu mici, bere şi multe parale,

Se ceartă pentru fotoliul catifelat de primar

Întrecându-se-n inedite promisiuni electorale:

„Truda zilnică o va face tehnologia de top,

Găinuşile vor fi înlocuite cu incubatorul,

Vacuţele se vor mulge direct din laptop,

Iar lemnele se vor tăia numai cu motorul...

Se vor produce schimbări majore-n biotop,

Câmpurile se vor brăzda numai cu tractorul,

Terenurile se vor parcela apelând la teletop,

Nu vom mai sta la mila ploii să ude ogorul...

Bunăstarea va coborî-n sat, sigur şi făr′-amânare,

Veţi face cunoştinţă cu lumea toată, prin internet,

Noaptea, pe uliţe, vor trudi electronii-n felinare

Apa şi gazul vor curge, din belşug, la robinet...”

După ce-a semnat condica la birtul sordid din sat,

Într-o şedinţă de frământări, cântărindu-şi gândul,

Cu tigva străluminată de cascada rotitoare de stele,

Ţăranul se opreşte,-n mijlocul drumeagului, dezolat:

„Când, la noi, în sat, curentu′-l produce doar vântul,

De unde-au mai născocit aceste promisiuni rebele?!

Pe când noi, în acest iad, o ducem foarte greu

Şi orice clipă care ne străbate-i gata să ne doară;

Ne-a mai rămas să ne rugăm de bunul Dumnezeu

Să se mute cu toţi sfinţii săi, alăturea de noi, la ţară!”

(Meriş-Broşteni, Mehedinţi, 2O17, 25 februarie)