Trăim care-ncotro;
Încercând să-şi
ascundă umbra,
Eol a liberalizat
suflul.
Zvârlugă avântată
fără chip,
între cer şi
pământ,
hălăduind prin
răscruci de lumini şi umbre,
printre anotimpuri,
stele şi clipe,
dorinţe, vise şi
speranţe,
şi chiar ciulini
şi trestii însufleţite,
vântul bate când
dintr-o parte,
când din cealaltă...
Cu sens şi efect,
duce sau aduce;
Nu se teme
niciodată de eşec.
Cu toate astea,
nu intră decât pe
fereastra deschisă!
Pentru o simplă
şuetă,
promisiunile sunt
cuvinte pe hârtii netrebnice,
în culori de
curcubeu.
Zburlit de un
gând vremelnic,
în secretul lor,
vântul hotărăşte;
Neîncătuşat,
fără port şi fără
ţărmuri,
el face să vibreze
clopotul sorţii.
Nu-l putem învinovăţi
că se destăinuie copacilor!
Vânt favorabil înfrunzind
drumul,
crengile termură ecoul
unui SOS...
Rămâi tăcut şi...
nu te da-n vânt după
orice adiere!
Cu o atigere
rapidă,
orice vânt monoton
poate deveni uragan;
Pericolul e-n
aer,
în cer şi pe
pământ;
Ne-nvăluie,
îl respirăm.
Chiar dacă
suflă-n aceleaşi pânze,
vântul nu este
favorabi oricărei călătorii;
Doar un navigator
priceput
crede în surse
alternative de energie.
De aceea, nu atacă
morile de vânt,
dar cunoaşte săgeţile
pulsânde ale păsărilor!
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 26
februarie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu