Sufletu′-i o
pacoste!!!
De n-ar fi a sa
robire,
N-ar mai fi nici
dragoste,
N-ar putea fi
nici iubire.
În al inimii
tumult profund
De lumini şi
umbre fenestrat,
Dragostea-i patos
profund,
Iubirea-i
dragoste la pătrat.
În amândouă,
trebuie să crezi –
Acesta este-al
vieţii camuflet;
Nicicând, n-ai
cum să le vezi,
Dar le simţi
aninate de suflet
Când neaşteptate,
când rebele
Sau poate toate
astea la un loc,
Fiindcă niciuna
dintre ele
Nu pare să aibă
reguli de joc.
Sublime clipe de
bucurie
Dragostea ne
dăruieşte;
Iubirea când doar
adie,
Deja, sufletu′-l
pârjoleşte.
Speranţa mai dăinuie
pe redută
Când dragostea te
inculpă,
Dar, dintr-o
iubire pierdută,
Verdictu′-i clar:
omor din culpă!
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 14
februarie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu