joi, 4 august 2016

VIAŢA CA O CĂLĂTORIE PRIMEJDIOASĂ


Orice gând, sau relaţie, sau vis, sau experienţă,
Însăşi viaţa în ansamblul ei sau pe zilnice porţii
E o călătorie iniţiatică în drumul spre sapienţă
Care se măsoară în acumulări, amintiri şi emoţii.

De cele mai multe ori, dificilă şi incredibil de crudă,
Plină de zboruri riscante, cu ameninţări, împovărată,
Cu halte ascunse-n pulberea albastră, aparent, să ne facă-n ciudă,
Cu destinaţii necunoscute şi finalitate neanticipată.

Fragili emoţional, în iremediabila noastră credulitate,
Greşim imaginându-ne că avem asupra ei controlul;
Jucăm rolul călătorului cu condamnabilă superficialitate
Ca şi cum ne-ar aparţine în totalitate rolul.

Presărată cu celule însângerate pe drum de goană,
Întreaga noastră călătorie are au un divin temei
Având ca punct de plecare propria persoană,
Iar, ca destinaţie, o variantă îmbunătăţită a ei.


Bucureşti, 2016, O1 august

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu