DULCE NOSTALGIE

Zilele-şi preschimbă lumina în armonice fragile,

Îşi potrivesc culorile în magica timpului oglindă;

Cu o paletă infinită de irizări, îmi ţipă în pupile

Când gândul unei noi toamne, discret, mă colindă.

Ca un dangăt de clopot, a trecut această vară,

De parcă ar fi avut existenţa condamnată;

Nostalgic, o descopăr aievea-n prag de seară

Când amintirea-i îşi alungeşte umbra întomnată.

De la această vară exuberantă, am învăţat să fiu

– Lecţie de viaţă limpede ca bobul de rouă –

Chiar contopindu-mă cu nemărginitul ruginiu,

Ca niciodată, mai pregătit pentru o toamnă nouă.

De la care, inevitabil, voi acumula simptomatic

Nostalgia pentru inocenţa primăverilor trecute

Ca un sentiment cu asupra de măsură dilematic

– Prototip antologic al vieţii mereu renăscute. 

Am cumulat în viaţa mea o nesfârşită nostalgie

Ca o punte de legătură între durabil şi efemer;

Chiar dacă nimic pe lume nu e dăruit cu veşnicie,

Numai aşa, timpului, să se-toarcă, pot să-i cer.

Bucureşti, 2O16, 31  august