Setea de viaţă îmi întreţine foamea ontologică;
Car cu mândrie pe tălpi geografia lutului natal;
Fiecare pas, purtându-mi instinctul de muntean
voievodal,
Pasional, îmi însângerează drumul cu plasma
genealogică.
Am fost înscris la cursa vieţii sub sacru
legământ.
Nu mă consider învingător – o spun fără
lamentaţie,
Dar pot câştiga pe alte
meleaguri sau în altă generaţie;
Ar fi prea simplu ca
această cursă să se consume doar pe Pământ!
În mine, s-au întâlnit, se
dăruiesc şi trăiesc toţi strămoşii mei;
Într-o permanentă stare de comparaţie, joc rolul
de ştafetă,
Pe care Regizorul atent o va preda urmaşilor, cu
etichetă,
După o cursă dificilă şi discretă, dar nu lipsită
de temei.
Acest maraton cu multiple sinuozităţi, dar reguli
clare,
Nu este altceva decât un album genetic al urmelor
paşilor;
Dizolvată în seva perenităţii veşnice din viaţa
urmaşilor,
În el, îmi voi arhiva nemurirea, de voi preda
ştafeta-n bună stare.
Bucureşti, 2O16, 16 august
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu