VIAŢA CA O TAINĂ SFÂNTĂ

Deasupra tuturor lucrurilor, există o taină care tace;

Sub orice pâlpâire, mocneşte o lumină expresivă,

Pe care n-o găseşti decât într-o singură arhivă

La care nu avem acces, oricine-am fi şi orice-am face.

Aşa cum realitatea este a irealităţii sumară haină,

Flacăra vieţii se aprinde şi se stinge în necunoscut;

Şi nu se află niciun om care să fi desfăcut

Lacătul sub care este închisă această taină.

Pulsând scânteietor ca un licurici în noapte,

Pe fundalul eternităţii, viaţa-i un mare mister,

Pe care îl rosteşte doar sângele în şoapte

Şi-l reverberează-n ecou doar stelele pe cer.

Unii cred că formula vieţii este destul de simplă

Şi spun că ea-i doar un suflu cosmico-vulcanic;

Dar nu pot explica misterul care se întâmplă

La trecerea graniţei dintre mineral şi organic.

Alţii spun că sunt celule programate-n falanster;

Eu cred că orice teorie despre viaţă e lipsită de temei

Şi, oricât de profund am cugeta asupra ei,

Rămâne doar o taină sporită c-un mister.

Ca un prieten tainic, viaţa ne oferă toată libertatea,

Conspiră şi consimte alături de noi, apoi, ne cântăreşte ...

Merge numai înainte, în timp ce noi suntem ocupaţi cu ea

Gândind la ceea ce avem şi nu la ceea ce ne lipseşte!

Bucureşti, 2016, O5 august