INSTINCTE CU SCUZE DE ZARURI

Viaţa este o cărare bifurcată
ai cărei paşi, fapte, taine şi clipe
se joacă cu zaruri reci şi fierbinţi.

Păstrează-ţi hora instinctelor lapidare
dincolo de ringul săbiilor ascuţite.
Trage fermoarul clipei şi nu-ţi îmboldi hormonii
spre osatura femeii cu forme frumoase.
Marea din sufletul ei tălăzuieşte spre geamandura căderii
în spaţiul vulnerabil al neprevăzutului.

Săbiile tăioase pot mârâi o clipă,
dospind în gingii umilitoare premoniţii,
dar capul să-ţi rămână pe umeri neatins.
Apropierea de o femeie frumoasă
şuieră alarmant mitul imperfect al invulnerabilităţii,
îţi răneşte viaţa şi te face să-ţi pierzi capul,
când ochii rămân pe sâni ca nişte ventuze,
iar cuvintele se pierd în gânduri de uimire
măsurând slăbiciunea fiinţelor mărunte.

Nu orizontul trasat cu priviri nemotivate
este pericolul luminii.
Într-o zbatere de pleoape,
el se poate scurge în rondul de noapte.

Nu distanţa constituie servitutea drumului.
Ea poate fi parcursă de picioare
care ştiu să ştergă paşii tocmiţi.
Dar un singur obstacol
poate să distrugă cel puţin o roată
sau strecura confuzii de orientare.

Femeia frumoasă poate trece, prin gând, mlădioasă,
fără să obosească niciodată,
dar e suficientă o singură fulgerare
pentru a rămâne, pe veci, cu sufletul desfrunzit
şi tigva aruncată într-o gaură neagră.

În cel mai fericit caz, poţi rămâne
cu amintirea retragerii cu torţe sângerii.

Din volumul ,,REVELAŢIA CUVINTELOR"
Drobeta-Turnu Severin, 2O15, 18 decembrie