Inuman de firesc

Așa cum, în orice chemare instinctuală,

Se regăsește primordiul oricărei căutări,

În memoria adn-ului din lumina virtuală,

Mocnesc clipe de grație sau resemnări.

Fremătând prin gânduri de sinceră mărturisire,

Amintirile vibrează reveniri cu sensuri depline

Pe măsura clipei de-mplinire sau de regăsire,

Atunci când exersează gustul neuitării de sine.

Fiecare întâmplare ne-amintește de-un gând,

Așa cum gându-i o secvență de dorințe și trăiri;

În această interacție, ne ducem viața constatând

Că cea mai mare parte a ei o trăim din amintiri.

În încleștarea acerbă cu destinul rival,

Mult prea multe amintiri se prăfuiesc;

Cu timpul chiuind în freamăt de val,

Esențialul se scurge inuman de firesc.

(Timișoara, 2O18, 15 septembrie)