Adăpost efemer în gara vieții,
un fel de timp al dorințelor
în care sufletu-și trăiește cu ardoare așteptările.
După perdelele cu țesătură bătută,
se cumpănește starea lucrurilor
până când banchetele patinate de vremuri
înlemnesc cu trupuri cu tot
și...
numai ochii rămân întorși
către cesornicul cu limbile-n tăgadă.
(Timișoara, 2O18, 15 septembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu