verdele se-nnobilează-n ruginiu.
Stau pe tărâmul patinat al vieții
la confidențe cu inima
– destinul între noi se-mparte –
și câte linii de taine mi-a deschis!
La vârsta faptelor mele,
ascult susurul oceanului de
cuvinte
pe care navighează flotile de
gânduri:
nu-mi pasă că-mi încărunțește
părul;
spun ,,bună dimineața!”
când soarele apune...
Doar o inimă încercată
poate s-asculte inima toamnei
înfiptă în toracele timpului.
(Drobeta-Turnu Severin,
2O18, O6 septembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu