La culcare,
videocameră de gardă,
ochii îi pun în fereastră
ca să vegheze
visul privirilor
– pe care n-am reușit să le-ncrucișăm –
înfipte-n gestul mâinilor
cu care n-am reușit să ne-mbrățișăm.
Dimineața,
tâlcuiesc imaginea de pe retina sufletului;
dacă este blurată sau nu există,
înseamnă că... cineva
ne interzice acest vis. Dar...
exersez zborul nepereche al speranței;
prin m(â)ine.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O18, O2 septembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu