Zorii acestei
dimineţi m-au surprins cu lumină subţire.
Trec cu săniuţa
copilăriei prin omătul din amintire;
Albul lui orbitor
mă obligă să închid ochii goi
Şi, după mult
timp, să experimentez senzaţii noi.
Irosindu-şi frumuseţea
prin noroaie,
Fulgii de zăpadă,
cu al lor steril balet,
Îmi îngheaţă
gândurile ce curg droaie
Şi le dă puterea să
pătrundă dureros în suflet.
Deprins cu zăpezile
trufaşe de-altădată,
Satul natal pare o
catedrală de paloare
Cu altarul acoperit
de zăpadă sfârtecată
Pe care doar corbii
o mai pun în valoare!
Ştiam că fulgul de
zăpadă are forma perfectă,
Nu acelaşi lucru putem
spune despre viaţă;
Mai nou, autopsia
omului de zăpadă reflectă
Că şi el a suferit
o schimbare majoră la faţă.
Peste destinele îngenuncheate
cu ură,
Peste bătrânii aşteptând
încovoiaţi,
Peste păsările înrăite
care îndură,
Clopotul din turn
anunţă nămeţi îndoliaţi.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 17 decembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu