Do(a)r nins

Am aşteptat venirea iernii cu oarecare temei,

În suflet, având amprenta frumuseţilor etalate

Când cerul neobosit se aşternea sub paşii mei

Dăruind o lume mirifică de zăpezi imaculate.

Veşmântul dalb punea stăpânire peste tot,

Vântul îşi doinea viaţa nomadă prin arbori,

Prin lungi troiene călătoare, mă strecuram-înot

Şi, pe-obrajii mei voioşi, bucuria desena flori.

Din tâmplele aşteptării, azi, iarna face salt

Peste trupul timpului şi pe sufletul de vulg;

Se cern doar vise hibernale din marele înalt

Si, din când în când, mai calcă câte-un fulg.

E totuşi iarnă şi peste ţarinile dezgolite, terne,

Şi peste casele cu obloanele trase fumegând

Aş vrea să văd ninsoarea rutinată cum se-aşterne

Şi glasul iernilor de-altădat′, în pieptu-mi, curgând.

Pentru sănătatea naturii şi pentru-a noastră eutrofie,

Te rog, Doamne-sfinte, acum, în postul mare

Ca o extinsă ană manolică, rugămintea să-mi fie

Zidită într-o binecuvântare cu chip de  ninsoare.  

(Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 12 decembrie)