Chiar dacă
ferestrele nu mai înrămează ninsori,
Prietene drag, cu
gândul meu dalb, te cuprind,
Mă alătur
luminoaselor grupuri de colindători
Şi-ţi dăruiesc
din nufărul iubirii mele un colind.
În sinea-mi, mă
întreb mereu ce-am fi fost
Dacă nu s-ar fi
născut mesianicul Hristos?
Nimic în această
lume n-ar fi avut rost
Fără spiritul Său
călăuzitor şi luminos!
Ca unic stihar
divin pe sufletul tău etereu,
Magia acestui
sfârşit de an să te cuprindă,
Iar Crăciunul
sfânt în care ai crezut mereu,
Cu bucurii să-ţi
umple casa până-n grindă!
În noaptea
de-mplinire, vis şi binecuvântare,
Iubirea Domnului
peste familia ta să pogoară,
Stelele să
se-aprindă şi să lucreze fără încetare
Pentru toţi cei
dragă de-acum şi de odinioară!
Cu sufletul
curat, aprinde lumina în candela stinsă
Să nu rătăcim
nicio şansă de-a deveni mai buni!
Pentru speranţă,
presară credinţă şi las-o aprinsă!
În astă lume
plină de nuanţe, se mai pot înfăptui minuni.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O16, 24
decembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu