La chemarea-i silențioasă,
îmi înfig pana în inimă;
tăcerea sângerează prin cuvinte:
numai prin cele simple și sincere
– care vin odată cu respirația –
nu prin cele bine ticluite.
Încerc să mă transpun cât mai fidel în ele
să mă-nțeleagă și cei care nu mă cunosc.
La lampa amintirilor,
recitindu-le și ascultând golurile dintre ele
– nu ca pe o dare de seamă sau dezertare –
să mă regăsesc în tâlcul gândurilor
pentru a-mi clarifica cuvântul eu
și să mă eliberez de orice sentiment de apăsare.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O19, 13 ianuarie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu