METAMORFOZE

Provoc prezentul la duel;

trecutul mă recuperează din întâmplări cotidiene.

În dezmierdările luminii,

tăvălugul de patimi tranchilizează descompunerea timpului.

Activ, nu doar prin simpla deplasare,

măsor timpul cu bătăile inimii;

cu fiecare dintre ele, tămăduiesc metamorfoza,

mă sincronizez patetic cu orele în zbor,

șoaptele pașilor, încă,

lasă urme auzite în memoria mersului...

Chiar dacă amurgul trage cu ochiul,

în marea liniștită,

gust din libertatea de a fi

fără a respinge experiența furtunii;

numai cine n-a naufragiat niciodată o exclude.

De la viață,

am învățat legea compensației:

cer din ce în ce mai puțin...

Oricum, lucrurile se-ntâmplă!

(Drobeta-Turnu Severin, 2019, 18 ianuarie)